Sunt prezentă în mediul online de mai bine de 10 ani, activă și prezentă zilnic doar de 1an. Ei bine în acest an am primit multe mesaje și comentarii pline de ură și care nu aveau nici o relevanță cu subiectul despre care scriam. Ultimul a fost chiar demențial.
Scriu și susțin prevenirea burnout-ului pentru că am experimentat personal acest fenomen pentru care medicina vestică are doar 2 variante : o pastilă să nu mai simți nimic, să devii o legumă sau să-ți schimbi viața, serviciul, tot….
Ei bine, azi se găsește un domn să îmi comenteze la o postare despre burnout că sunt TÂMPITĂ și EXECRABILĂ!
Sincer nu mi-a picat bine, însă după ani de zile de când primesc jigniri în acest mediu, am zis să vă scriu despre metoda mea de a trece cu bine peste astfel de etichete.
Pasul 1: admit că nu mi-a picat bine și îi dau voie emoției să treacă prin mine cu intenția de a o elimina din structurile mele.
Pasul 2: iau fiecare cuvânt și mă uit la etimologia lui, îl disec și mă repoziționez. În cazul de față Tâmpit=Prost… nu știu ce să zic? Eu cu un doctorat, o a doua facultate începută, zeci de acreditări… păi e cam ca o nucă în perete. Deci clar nu mi se potrivește apelativul . Trec la următorul cuvânt- ăsta e ceva superbisim…EXECRABIL = antipatic, grețos, suferit, repulsiv, respingător, scârbos. Deci clar omul nu-i place părul meu albastru și ochii verzi. Mai departe mă uit la etimologia cuvântului și descopăr că etimologia verbului a dezgusta provine din alăturarea prefixului negativ dez- cu verbul a gusta, fiind format pe teren românesc după modelul verbului franțuzesc dégoûter. [1, 2]
Mecanismul din spatele acestui cuvânt este extrem de intuitiv: astfel, la origine, a dezgusta înseamnă literal „a face pe cineva să-și piardă gustul” sau pofta pentru ceva. Gust provine din latinescul gustus (sensul literal: a simți aroma alimentelor). Prefixul dez- exprimă anularea, îndepărtarea sau contrariul unei acțiuni.
Clar omului nu-i place ce gust am!!!
Intrebarea mea e acum….Când m-o fi gustat? Că eu nu-l cunosc, nu ne-am văzut…
Pasul 3: După ce am demontat toată încărcătura energetică a cuvintelor, fac respirații lungi (cca7-10) cu intenția de elimina tot ce este remanent, rezidual în structurile mele datorită evenimentului.
Pasul 4: Împuternicirea este faza finală în care îmi spun mie însumi că sunt INTELIGENTĂ, FRUMOASĂ, DE BUN GUST, ELEGANTĂ, DIPLOMATĂ, LINIȘTITĂ ȘI ÎMPĂCATĂ cu ceea ce sunt.
Pasul 5: Îi mulțumesc acestei persoane că m-a ajutat să văd cât de deosebită sunt, că am încredere în mine și în ceea ce fac și că nevoia lui de a cere atenție este doar atât: nevoia lui!
În încheiere, aș vrea doar să vă spun ce am învățat de la mentorii mei: gura lumii nu o poți opri , poți însă să alegi cum reacționezi la ce vine spre tine!
Succes tuturor și să auzim numai de bine!